ADMIN-ELECTRIK_CAT
Administrator
 Din: CAT LAND
Inregistrat: acum 18 ani
Postari: 8870
|
|
Poate ca magistratul care a regizat desfasurarea acestui proces si a executiei – Regnaud Rigault – nu era o minte prea luminata si nu-si punea defel intrebari asupra naturii rationale a animalelor; poate era dornic sa iasa in evidenta prin ceva sau avea o urma de sadism in firea lui. Poate. (De altfel, el a comandat si executarea unei fresce avand drept subiectul procesul scroafei infanticide; pictura a decorat biserica Sfintei Treimi din Falaise, dar s-a pierdut in urma unor renovari stangace ale lacasului.) Dar faptul ca au existat si alte procese, care chiar daca sunt descrise mai sumar, aveau, in buna masura, caracteristici asemanatoare, ne arata ca aici era vorba despre ceva mai mult decat grandomania sadica si lipsa de simt al ridicolului de care puteau da dovada unii oameni.
Neinteles sau explicabil?
Lucrurile devin oarecum mai limpezi daca legam aceste intamplari de peisajul intelectual medieval, dominat de preocupari si dezbateri teologice si filosofice asupra naturii sufletului si a raporturilor sale cu corpul si cu divinitatea. Invatatii sau mai putin invatatii vremii isi puneau intrebari, cu toata seriozitatea, asupra existentei unui suflet la animale si asupra deosebirilor dintre acestea si om. Aveau animale un suflet? Era acesta la fel cu al omului? Erau ele fiinte rationale si morale? Erau ele capabile sa deosebeasca binele de rau? Daca da, insemna ca erau responsabile de faptele lor si in acest caz, pedepsirea lor pentru cruzimi precum uciderea unui copil era justificata. Daca, insa, ele nu erau inzestrate cu o morala si o ratiune similare celor umane si nu faceau decat sa se poarte asa cum le lasase firea, atunci asa-zisa lor “cruzime” nu era o purtare josnica, ci doar manifestarea unui instinct firesc, iar atunci era absurd sa fie considerate responsabile pentru accidentele grave pe care le produceau.
Deci, aceste procese, care ne produc oroare, tulburand spiritul cu atatea detalii odioase, n-ar trebui incadrate totusi, scurt, la capitolul “extravagante medievale”, n-ar trebui considerate pur si simplu niste tampenii dezgustatoare, facute de niste oameni ignoranti si cruzi. Ele sunt reflexii ale spiritului vremurilor, oglindirea in viata de zi cu zi a unor nedumeriri existentiale care framantau spiritul oamenilor, chiar si pe al celor mai ignoranti si cruzi.
Se confruntau aici doua scoli de gandire. Una dintre ele afirma opozitia categorica intre om – plamadit dupa chipul si asemanarea lui Dumnezeu – si animal, o fiinta care, desi tot creatie a Domnului, era considerata, in cel mai bun caz, imperfecta, deci inferioara omului. Celalalt curent de gandire aduce in scena ideea unor asemanari neindoielnice intre om si animale, rezultat al unei evolutii biologice ce porneste din aceeasi radacina. Chiar daca, pe vremea aceea, practic toata lumea era adepta ideilor creationiste si nu se stia mai nimic despre evolutie, exista totusi, cum spune un reputat istoric francez, Michel Pastoureau, “un sentiment mai mult sau mai putin difuz al unei legaturi intre fiinte si al unei inrudiri – nu doar biologice, ci si transcendentale – intre om si animal.”
Prestigioasa Universitate Sorbona din Paris, locul in care, in urma cu 600-700 de ani se purtau discutii aprinse asupra capacitatii animalelor de a deosebi binele de rau.
Din aceste sentimente contradictorii privind animalele cu care omul impartea Pamantul s-au nascut marile controverse care azi ne fac sa zambim, dar care, pe vremea aceea, erau privite la modul cel mai serios si dezbatute pasional si doct in marile universitati medievale. La Sorbona, dupa cum ne spune acelasi Michel Pastoureau, aveau loc, la sfarsitul secolului al XIII-lea, discutii scolastice foarte erudite ce urmareau sa raspunda unor intrebari de genul: Ce se intampla cu animalele dupa moarte? Vor invia si ele la judecata de apoi? Vor urca la cer? Si daca da, unde anume, in raiul tuturor sau intr-un loc anume rezervat lor? Au suflet? Sunt responsabile moral de faptele lor? Au voie sa lucreze duminica? Trebuie sa tina post, la fel ca oamenii? Ciudate intrebari, din punctul nostru de vedere, dar care reflectau nivelul de cunoastere si preocuparile oamenilor epocii. Dincolo de aspectul superficial al insolitului acestor idei si al practicilor judiciare ce decurgeau din ele, se afla mentalitatea unei societati impartite intre doua simtaminte contrarii: ideea crestina a unei inrudiri intre toate vietuitoarele, nu pentru ca ele impart acelasi cod genetic, ci pentru ca toate reprezinta creatia lui Dumnezeu, si ideea – tot crestina, bazata pe diverse pasaje din Geneza si din alte carti biblice – ca exista un prag ce desparte omul rational de animalul instinctual.
47.6KB
_______________________________________
 PM-URI  №1
  TUTORIAL 3XFORUM
 | REPORT BROKEN LINKS | 
|
|
