sabo_shadow
Electrik Buzzz
 Inregistrat: acum 18 ani
Postari: 55
|
|
Istoria BMW Motorsport
Chiar de la început, imaginea companiei BMW a fost cu mult influenţată de devotamentul către sport. Chiar şi primele modele de motociclete au participat cu un succes deplin în diferite competiţii. După preluarea fabricii de vehicule Dixi din Eisenach la sfârşitul anului 1982, aceeaşi strategie, care a avut un efect pozitiv asupra imaginii şi vânzărilor, a fost aplicata în aria curselor de maşini. Fiind un nou venit, BMW nu a avut nimic de pierdut, introducând BMW 3/15 PS, care avusese recent modificări tehnice, în impresionanta şi populara cursa Alpine Rally.
1929: Prima cursă – prima victorie
ÃŽn august 1929, Max Buchner, Albert Kandt şi Wilhelm Wagner, fiecare conducând un BMW 3/15 PS, s-au aliniat la startul acestui magnific eveniment internaţional. O distanta de 2650 de kilometri se întindea în faţa acestora. ÃŽn fiecare din cele 5 zile aveau sa treacă între patru şi cinci trecători ale Alpilor. ÃŽncepând din München, ruta i-a purtat în toate direcţiile peste Alpi, trecând prin Villach, Meran, Lugano, şi în final ajungând la Como. Cursa a fost terminat cu o senzaţie. Echipa BMW concurând în maşini 3/15 PS a fost singura care a terminat cursa fără nici un punct de penalizare. Cu o viteza medie de 42km/h (26mph), toate cele 3 mici maşini BMW au făcut faţă cu succes celor 5 probe individuale obţinând cel mai bun timp şi câştigând astfel mult râvnitul premiu Alpine Trophy. Presa germana a fost impresionată de această performanţă: “BMW a surprins întreaga lume automobilistică prin stabilirea acestei performanţe uimitoare. 3 grupe, 8 clase, de la 500 cm3 până la 800 cm3, şi motoarele BMW de 748,5 cm3 au reuşit! Subit, nou venitul BMW s-a prezentat singur întregii lumii.â€
După ce a obţinut multe victorii în clasa de până la 750 cm3, marca BMW şi-a creat uşor un renume. Numai un an mai târziu, BMW a reacţionat prin lansarea unei maşini cu adevărat sportive, 3/15 Roadster “Wartburgâ€. Motorul sau de 4 cilindri, cu rata de compresie mai mare avea acum o putere de 18 CP, participând cu succes la multe competiţii sportive. De exemplu, în 1931, BMW a primit singurul premiu pentru echipe şi premiul la întrecerea feminină, în urma câştigării cursei de 10.000 de kilometri prin 4 ţări.
1933: Prima maşină BMW cu un motor cu 6 cilindri
ÃŽncepând cu anul 1933, BMW s-a îndreptat către clase înalte, utilizând noul motor cu 6 cilindri. Acest tip de motor era puternic, de turaţii mari, uşor ca greutate şi avea potenţial - punct important al sportului motorizat. La scurt timp după începerea producţiei primului roadster care avea la baza motorul BMW cu 6 cilindri de 1,5 litri, maşina sportivă 315/1, o versiune noua şi mai puternică a fost lansată prin modelul 319/1. La exterior, 319/1 Roadster era identic cu 315/1, cu excepţia grilei de ventilaţie a capotei. Era propulsat de un motor cu o capacitate de 1,9 litri care, datorită unei măriri a capacitaţii cilindrice şi a celor 3 carburatoare , avea puterea mărită la 55 CP. Acest motor alături de maşina uşoară cu 2 locuri, asigurând nenumărate succese în competiţiile automobilistice.
ÃŽn august 1936, această maşină a obţinut victoria, în cea de a opta ediţie a International Alpine Rally, continuând cu câştigarea în septembrie a raliului montan în Bussaco, Portugalia şi de asemenea a raliului montan din Cehia. Reputaţia BMW s-a făcut cunoscută până şi în America de Sud. ÃŽn Santiago de Chile, Alex Hannig a obţinut victoria în clasa de până la 2000 cm3 în cursa organizată de Automovil Club de Chile. Pe 9 august 1936 Alex von Falkenhausen, care avea mai târziu să devină faimos datorită motoarelor sale sportive, a fost învins la limită de colegul său englez Aldington. Acesta conducea noua maşină sport, BMW 328. Un BMW 328 standard cântarea cu puţin peste 800 kg şi cu ajutorul motorului său de 80 CP şi unui raport de putere-greutate fără rival, avea o acceleraţie uimitoare şi o viteză maximă de până la 150 km/h. Astfel, roadster-ul de mică greutate era a doua maşină rapidă germană, fiind întrecută doar de motoarele supraalimentate de la modelele Mercedes.
BMW 328: 80 CP este doar inceputul.
Desigur, motorul de 6 cilindri cu 80 CP al BMW 328 nu ajunsese încă la culmea maxima a potenţialului său. ÃŽn cazul competiţiilor era posibil ca puterea să fie mărită la mai mult de 100 CP. ÃŽnsă, limitările nu au fost impuse de motorul în sine, ci de combustibil, care avea o cifra octanică de doar 80. Aceasta a însemnat că rata de compresie era limitată la doar 9,5:1, asta în cazul în care nu se dorea arderea pistoanelor. Doar când combustibilul special pentru curse a fost introdus, limita a fost depăşită şi puterea lui 328 a fost mărită la 136CP.
Legendar: BMW 328 “superleggera†câştigă Mille Miglia.
Şi continua să câştige. Deşi încă un prototip, BMW 328 deja obţinuse victoria în cursa Eifel la Nurburgring în 1936, cu ocazia debutului său, cu pilotul de curse de motociclete Ernst Henne la volanul său. 328 a continuat seria de succese, câştigând 130 de curse între anii 1936 şi 1940.
Doar 464 au fost construite şi designul său estetic încă place multor pasionaţi de maşini sport din întreaga lume chiar şi în ziua de azi. Unul dintre numeroasele succese a fost victoria în clasa sa în cursa italiană de 1.000 de mile 1983, Mille Miglia şi de asemenea primul loc în cursa de 24 de ore Le Mans. Seria de succese a urmat în 1940 cu o victorie supremă în cursa de 1.000 de mile din Brescia, cu un coupé cu un design special. Caroseria acestui unic 328 a fost construită de Touring la Milan în 1939. Maşina cu seria de şasiu 85368 dispunea de o super-structură tubulară cu filigran a cadrului şi o caroserie din aluminiu. Cu ajutorul acestei caroserii “superleggera†(foarte uşoară , coupé-ul ajungea să cântărească doar 780 kg. Cu un motor ce dezvolta 130 CP sub capota acestuia, maşina de două locuri atingea o viteză maximă de 220 km/h.
Succes: O victorie după 1.600 de kilometri între start şi sosire
ÃŽn 1939, în timp ce îşi făcea debutul în cadrul cursei de 24 de ore Le Mans, uşorul coupé era deja un succes prin obţinerea locului 5 în clasa sa, în urma unor competitori cu mult mai puternici. Un an mai târziu, pe 28 aprilie 1940, pilotul Fritz Huschke von Hanstein împreună cu Walter Bäumer a obţinut o incontestabilă victorie, primul loc în cadrul cursei de 1.600 km Mille Miglia, cea mai lungă, cea mai dificilă dar totodată şi cea mai prestigioasă cursă a timpului. Von Hanstein, care era în vârstă de 29 de ani la momentul respectiv, a avut poziţia la start cu numărul 70. Chiar de la start, “baronul curselor†a reuşit să obţină conducerea în cursa, la care luau parte 87 de conducători, parcurgând distanţa totală în mai puţin de 9 ore, cu o viteză medie de 170 km/h. La linia de sosire, coupé-ul BMW avea un avans de 15 minute fata de Alfa Romeo, care, până la momentul respectiv, a fost invincibilă. Succesul a fost amplificat de rezultatele excelente obţinute în continuare de alte 328 Roadster, acesta terminând pe locurile 3, 5 şi 6. A fost cea mai importantă victorie până în ziua de azi a BMW.
Cursele postbelice: Maşinile tourin modelează imaginea mărcii.
La sfârşitul celui de al doilea război mondial, necesitatea reconstruirii producţiei de automobile nu a lăsat loc aspiraţiilor şi dedicării sportive. La începutul anilor ’50, maşini BMW 328 deţinute de persoane particulare au participat în multe evenimente şi curse automobilistice – şi au continuat sa fie un succes. De exemplu, această maşină sport din perioada de dinaintea războiului, a participat cu succes la Sierra-Montana International Mountain Rally din Elveţia în 1950, International Alpine Rally din Austria în 1951 şi 1953, Rallye International des Alpes din Franţa, şi de asemenea la International Alpine Rally din Yugoslavia atât în 1952 cât şi în 1953.
A durat până în 1960 ca BMW sa participe din nou la curse automobilistice, intrând în competiţia de maşini special construite şi Hans Stuck, legendarul “rege al munţilor†din perioada de dinaintea războiului mondial, a condus un BMW 700 Coupé către succes în campionatul German Alpine. Curând după începerea producţiei, calităţile sportive ale coupé-ului au devenit deja evidente şi mulţi clienţi şi-au exprimat dorinţa pentru un motor mai puternic. ÃŽn vara anului 1962, BMW a reacţionat la aceste cerinţe. ÃŽn luna august a acestui an, BMW 700 Sport a fost prezentat. Motorul avea acum 40 CP datorită unei rate de compresie de 9:1, un arbore cotit agresiv şi dublu carburator Solex. Acestea erau suficiente pentru un sprint 0-100 km/h în sub 20 de secunde şi pentru a atinge o viteză maximă de 135 kmh/h. Chiar de la început, greutatea foarte mică de doar 640 kg a fost într-adevăr de invidiat în clasa sa sportivă. La începutul anilor ’60, aceasta versiune “hotrod†a BMW 700 a devenit o legendă între fanii sportului motorizat. Reprezentând un rival feroce pentru competitorii din Steyr-Puch sau Abarth, acesta a ajuns în curând să fie cunoscut drept “der kleine Zornige†(“micuţul supăratâ€). ÃŽn 1961, atât German Circuit Championship cât şi Rally and Touring Championships au fost câştigate de către BMW. Şi, în 1963, Hubert Hahne a câştigat European Touring Car Trophy, conducând un BMW 700.
“Noua Clasă†devine baza succesului.
Anul care a urmat, piloţii maşinilor sport BMW au avut la dispoziţie o maşină break de un nou calibru, BMW 1800 TI. Această limuzină cu patru uşi din gama de modele BMW “Noua clasă†introdusă în 1962, a excelat, chiar şi în stadiul de producţie în serie, prin manevrabilitatea excelentă şi un motor puternic de 4 cilindri. Piloţii BMW au început apoi misiunea de a obţine o victorie majoritară în cele mai acerbe competiţii de curse şi raliuri din întreaga Europă. ÃŽn 1964, Hubert Hahne a obţinut locul întâi în German Circuit Championship şi în 1966, a fost încă odată învingător câştigător în European Touring Car Trophy, de această dată conducând un BMW 2000 TI cu un motor de o mărime mai mare. Anul care a urmat, Helmut Bein a câştigat 8 din 10 competiţii German Rally Championship conducând un BMW 1600, obţinând primul loc în fiecare clasă. ÃŽncă din 1967, BMW era deja dedicat curselor de Formula 2. ÃŽn timpul anilor care au urmat, motoare BMW de mare putere erau o necesitate pentru aproape fiecare echipă care participa la curse. BMW a dominat scena curselor cu nenumărate victorii în European Championship.
ÃŽncepând cu 1968 atât echipe cât şi piloţi particulari au continuat seria de victorii cu un nou, chiar şi mai puternic automobil, limuzină sport cu două uşi BMW 2002. ÃŽn 1968 şi 1969, European Touring Championship a fost câştigat de către Dieter Quester. ÃŽn timpul anilor ce au urmat, piloţii privaţi din întreaga Europă au reuşit să câştige numeroase campionate. Marca BMW devine sinonimă cu imaginea unui producător de automobile sport deosebite.
1972: ÃŽnfiinţarea BMW Motorsport GmbH.
A urmat înfiinţarea BMW Motorsport GmbH începând cu 1 mai 1972. Chris Amon, Toine Hezemans, Hans-Joachim Stuck şi Dieter Quester sunt aduşi de către BMW ca piloţi ai echipei de curse, iar Björn Waldegaard şi Achim Warmbold ca piloţi de raliuri. ÃŽn 1973, un 2002, cântărind doar 950 kg, cu un motor în 4 cilindri şi 4 valve, cu o putere maximă de 240 CP, a fost construit pentru a participa la raliuri. Şi un nou coupé break, despre care Jochen Neerpasch, Directorul diviziei Motorsport, spunea iniţial: “Datorită considerării anului 1973 drept un an de cercetare, nu ne putem baza pe câştigarea European Championshipâ€. Maşinii i-a fost desemnat tipul de design 3.0 CSL, CS fiind derivat de la coupé-ul produs în serie, iar L fiind pentru “lightweight†(super-uşor). Portierele şi capota erau făcute din aluminiu, cutia de viteze în 5 trepte avea o carcasă de magneziu. Greutatea totală a maşinii era 1982 kg. ÃŽnsă, adevărata bijuterie se află sub capota – un motor cu 6 cilindri în linie, de 3340 cm3, cu 12 valve, injecţie, o rată de compresie de 11:1 şi o putere de 360 CP. Este ultimul motor cu 12 valve produs în scopul participării la curse, construit de BMW. Coupé-urile CSL purtând culorile de curse BMW, albastru, violet şi roşu, au devenit curând cunoscute în lumea curselor de maşini, ca fiind invincibile. Hans-Joachim Stuck şi Chris Amon au fost câştigătorii la Touring Car Grand Prix la Nurburgring. Câştigătorul la clasa touring a cursei Le Mans - 24 de ore, a fost BMW.
BMW 3.0 CSL – cea mai de succes maşina touring a timpului.
Coupé-ul de vis 3.0 CSL a devenit cea mai de succes maşina a timpului. ÃŽntre 1973 şi 1979, a triumfat în European Championship de 6 ori şi a dominat scena internaţională de maşini touring pentru aproape o decadă. BMW 3.0 CSL a devenit standul de test pentru o serie întreagă de inovaţii ale tehnicii. ÃŽn primul rând, începând cu 1973, a avut sub capota primul motor BMW de 6 cilindri ce beneficia de tehnologia 4 valve. ÃŽn al doilea rând, în 1974, a avut – pe bază de probe – primul sistem de frânare cu ABS cu mult înainte ca acesta să intre în producţia de serie pe BMW Seria 7. La sfârşitul carierei sale, a lăsat o performanţă impresionantă ca fiind un coupé turbo cu o putere de 800 CP. Motorsport GmbH a trimis cea mai puternică maşină BMW touring, condusă de Ronnie Peterson, pe circuitul de curse în 1976, un CSL cu un motor bi-turbo de 3,2 litri. Puterea acestei maşini chiar a fost limitata la 750 CP.
BMW Motorsport GmbH avea succes de şi în cadrul curselor Formula 2. 50 de motoare de 2 litri şi 4 valve i-au fost date lui March, care cu ajutorul cărora a câştigat 11 dintre cele 16 întreceri. ÃŽn 1973, Jean-Pierre Jarier a obţinut premiul din European Formula 2 cu un March care avea un motor BMW. ÃŽncepând din 1973 până în 1982, această unitate de putere a dominat categoria de 2 litri, câştigătorii titlurilor March-BMW fiind Patrick Depailler (1974), Bruno Giacomelli (1978), Marc Surer (1979) şi Corrado Fabi (1982). Dar motorul cu 4 cilindri şi capacitate de 2 litri a fost de asemenea foarte popular şi mulţi alţi participanţi la curse l-au adoptat. Cu puţin sub 1.000 au fost produse, majoritatea fiind versiuni cu mai mult de 300 CP sub capotă.
BMW 320i: Tehnologie de curse desăvârşită pentru prima oara într-o maşină touring.
ÃŽn perioada anilor ’70 noul BMW 320 a continuat a continuat cu tradiţia de succes a seriei 02 în grupul 5. După ce a fost transformată într-o performantă maşină de curse, noua maşină cu motor de 4 cilindri a provocat multă agitaţie prin câştigarea German Racing Championship. Această cursă a atras atenţia lumii întregi, datorită faptului că o maşină touring nu mai afişase până atunci aşa o tehnologie desăvârşită. Mai mult, caroseriile aveau spoilere enorme, care asigurau transferul imensei puteri a motorului către pistă. ÃŽn 1977, piloţi talentaţi precum Manfred Winkelhock, Marc Surer şi Eddie Cheever, au asigurat ceea ce era denumită BMW Junior Team, o mare doza de popularitate şi nenumărate succese în cadrul curselor.
Maşina sport de senzaţie a anului 1978: BMW M1.
Apoi a urmat realizarea treptată a unui proiect care avea să devină prima maşină de competiţie construită de BMW Motorsport GmbH, care nu avea la bază o maşină de producţie în serie – M 1. La început, maşina sportivă de înalte performanţe cu un motor instalat în partea centrală a fost construită pentru FIA grup 4 din cadrul German Racing Championship. Caroseriile aveau sa fie produse de Lamborghini, tehnologia urmând a fi dezvoltata de BMW. ÃŽnsă, aveau să apară întârzieri şi caroseria a fost produsa în cele din urma la fabrica de caroserii Baur din Stuttgart. ÃŽntre timp, prea mult timp a fost irosit ca să se poată utiliza vehiculul aşa cum se planificase, aşadar Jochen Neerpasch, director al BMW Motorsport, împreună cu Bernie Ecclestone şi Max Mosley, au decis sa lanseze Procar Series. Acest eveniment a avut loc înaintea celor mai multe dintre cursele European Formula 1 Grand Prix ţinute în sezonul 1979/80.
A fost necesar ca cel puţin 400 sa fie construite pentru ca aceasta maşină să poată fi înscrisă în curse. Din acest motiv, maşina cu motorul instalat în partea centrala – M1 avea doar 1,14 metri înălţime – era disponibilă de asemenea şi ca maşină de stradă. Bolidul de curse având 277 CP disponibili, costa 100.000 DM în 1978, dar cererea pieţei a depăşit cu mult numerul de producţie. ÃŽn final, ţinând cont de testele făcute de importante reviste de maşini, M1 era clar cea mai rapidă maşină sport germană de pe strada. ÃŽn testele din 1979, M1 a atins o viteză maximă de 264,7 km/h. Asta însă nu este nimic comparat cu maşina de competiţie. Cu 470 CP sub capotă, piloţii Procar erau capabili să atingă o viteză mai mare de 300 km/h. Alte măsuri de optimizare precum şi 2 turbine au mărit în final puterea motorului la între 850 CP şi 950 CP.
Formula 1: BMW face din motorul turbo un campion.
La începutul anilor ’80, BMW a decis sa îşi arate competenţa în cea mai înaltă categorie de curse motorizate. ÃŽn aprilie 1980, BMW şi-a anunţat oficial intenţia de a concura în cadrul curselor de Formula 1. Dintr-un motor cu 4 cilindri, cu doar 1,5 litri şi bazat pe un bloc de motor de producţie în serie, echipa de specialişti, condusă de “vrăjitorul motoarelor†Paul Rosche, a conceput în doar câţiva ani o unitate de putere pentru Formula 1 care oferea o incredibila putere de 1.200 CP. Acest lucru a fost posibil datorita celor 16 valve şi o turbina care pentru prima data în Formula 1, era controlata electronic.
Antrenamentul a început în 1981. O maşină Brabham având acest motor BMW şi-a făcut prima apariţie în Grand Prix un an mai târziu. Chiar de la început, acest motor şi-a demonstrat superioritatea pe pista de curse. Dar cel mai mare succes a urmat în 1983. După doar 630 de zile trecute de la premiera sa, maşina Brabham BMW a fost conduse către victorie în cadrul World Championship de către brazilianul Nelson Piquet.
1986: M3 îşi face debutul ca fiind cea mai de succes maşină touring.
După abandonarea angajamentului pentru cursele Formula 1, BMW Motorsport GmbH şi-a canalizat toată energia proaspăt acumulată în cursele de maşini touring. Urmarea a fost introducerea lui M3 în 1986. Maşina compactă cu două uşi a fost prima paralelă de dezvoltare făcută de BMW pentru o maşină concepută atât pentru producţia în serie cat şi pentru sport. Versiunea de stradă – a fost necesară producţia a 5.000 de asemenea maşini pentru ca aceasta să fie calificată drept o maşina touring – a fost concepută chiar de la bun început în ideea curselor şi specific modificată pentru a fi conform regulamentele clasei A.
Rezultatul a fost un succes covârşitor pentru BMW. Chiar de la început, maşina de curse albă ca zăpada şi purtând culorile BMW Motorsport a fost capabilă să obţină o serie de victorii, trofee şi titluri. Conducând această maşină, italianul Roberto Ravaglia a câştigat World Touring Car Championship din 1987 – primul şi singurul titlu desemnat în aceasta categorie de vehicule.
Limuzina de mare performantă, a cărui versiune standard deja avea un motor de cu 4 cilindri şi 4 valve de 195 CP şi de asemenea un catalizator, a reprezentat un punct de referinţă pentru viitorul sportului motorizat. ÃŽn timpul următorilor cinci ani, M3 a fost un lider de necontestat în domeniul sportului maşinilor touring în cursele internaţionale. Câştigând deja câteva victorii în European Touring Car Championship, 2 victorii în German Touring Car Championship, şi de asemenea multe alte victorii şi titluri de campion în multe alte evenimente internaţionale, a devenit cea mai de succes maşina touring a lumii.
Super maşini touring: vedetele anilor ‘90.
ÃŽn perioada anilor ’90, a apărut o nouă categorie în sfera maşinilor touring: Super maşini touring, care sunt mai mult apropiate de surorile lor de producţie în serie decât de predecesorii lor. BMW a produs a întreagă nouă serie de modele de succes care au urmat paşii de succes ai lui M3.
La sfârşitul anului 1997, BMW 320i (E36) a câştigat World Cup, desemnată de către Federaţia Internaţională de Automobile (FIA) ca fiind cea mai de succes maşină touring, Mai mult, BMW 320i a câştigat în total 29 de campionate mondiale între 1993 şi 1998. ÃŽn această listă erau incluse trei titluri germane obţinute de Johnny Cecotto şi Joachim Winkelhock. ÃŽn urma succesului său din Germania, Winkelhock a reuşit o performantă similară în UK. ÃŽn 1993, “smoking Jo†era deja un campion BTCC deosebit de popular. El a câştigat cel de al treilea campionat britanic succesiv, pentru BMW. Will Hoy (’91) şi Tim Harvey (’92) au reuşit să obţină acest titlu înaintea sa.
Le Mans: Motorul cu 12 cilindri BMW, domină cursa de 24 de ore.
Un nou motor M Power a sărbătorit un succes deosebit în 1995. Maşina sport McLaren BMW cu un motor cu 12 cilindri de 6 litri care era bazat pe motorul de la 750i, a obţinut victoria în cursa de 24 de ore Le Mans. Cu tehnologia de patru valve, un arbore cotit din titan şi un ambreiaj de aluminiu, motorul V12 oferea o putere de 600 CP. BMW sărbătorea cel mai mare succes al său cu acest motor în 1999, când BMW V12 LMR a fost câştigătorul absolut al legendarei curse de 24 de ore Le Mans.
Având un motor diesel de generaţie nouă, BMW 320d a obţinut victoria în cursa de 24 de ore la Nurburgring în 1998. Mulţumita combinaţiei dintre înalta performanţă datorată injecţiei directe şi tradiţionala economie de combustibil diesel, maşina a rămas neînvinsă pe parcursul acestei curse de anduranţă. Acesta este un exemplu în care istoria s-a repetat mai mult sau mai puţin, deoarece unul dintre piloţii BMW de succes a fost Hans-Joachim Stuck, care a câştigat exact aceeaşi cursa pentru BMW în 1970 când avea doar 19 ani.
2000: BMW se întoarce la cursele de Formula 1.
După 13 ani de absenţă în Formula 1, BMW s-a întors fulgerător, concentrându-se pentru început asupra celui mai înalt eşalon al sportului motorizat. Dar nu pentru mult timp. ÃŽn 2001, noul BMW M3 GTR cu un motor V8 de 450 CP a luat locul în grila de start pentru prima dată. Cel mai puternic M3 construit vreodată a reprezentat standardul în clasa GT din American Le Mans Series (ALMS), făcându-şi o apariţie impresionantă: 2 vehicule au fost introduse de către echipa BMW Motorsport sub conducerea lui Charly Lamm, şi alte 2 vehicule au fost introduse de către echipa americana BMW Team PTG condusa de Tom Milner, care este de origine germană. Noul coupé a obţinut şapte victorii în zece curse, plus şase plecări din pole position. Pilotul echipei BMW, Jörg Müller, a fost câştigător al Drivers’ Championship la clasa GT, BMW Motorsport a obţinut victoria în clasamentul echipelor, şi BMW a fost “campion de marcă†în cel mai important segment de piaţă al companiei.
2001: O reîntoarcere în scena maşinilor touring.
ÃŽn 2001, BMW a preluat conducerea în noul European Super Production Championship (ESPC) pentru producţia maşinilor touring. După 10 întreceri, Peter Kox din Olanda şi BMW Team Germany erau noii campioni ai maşinilor touring. Kox a câştigat titlul conducând un BMW 320i cu un motor de 240 CP, cu doar 3 puncte avans în faţa conaţionalului său care conducea pentru BMW Team Netherlands.
ÃŽn 2002, BMW a obţinut locul doi în timpul revenirii campionatului European Touring Car Championship. Un total de 6 echipe internaţionale şi până la opt maşini BMW 320i au pus la cale un spectacol de primă clasă în cele de zece întreceri ale campionatului FIA, European Touring Car Championship (ETCC). Echipele cliente au condus maşini BMW 320i de serie şi au fost asistate de organizaţii de vânzări BMW din Belgia, Germania, UK, Olanda, Sicilia şi Spania.
Pentru sezonul 2003 BMW Motorsport a continuat cu dezvoltarea lui 320i cu un motor de 6 cilindri în linie. ÃŽn timpul acestui sezon, trei echipe au adus la linia de start un total de cinci vehicule BMW 320i, fiecare dintre ele oferind 260 CP. Aici este locul unde şi-au arătat adevăratele culori – oglinzile laterale ale maşinilor touring de 2 litri purtau culorile naţionale ale organizaţiei BMW care îşi oferise suportul. BMW a terminat sezonul cu succes, echipele naţionale câştigând un total de 290 de puncte şi asigurând astfel pentru BMW titlul de campion în clasamentul de producători, după 20 de curse în acel sezon. Totuşi, piloţii BMW au terminat cu mana goala în cursa finala de la Monza din acel sezon.
2003: Pentru prima data în istorie, o femeie devine campioană a curselor de maşini touring – cu ajutorul unui BMW.
2003 a fost martor al unei alte premieri a maşinilor touring BMW, Claudia Hürtgen câştigând un titlu în cursele de maşini touring din Germania. Doamna din Aachen a asigurat victoria în clasamentul principal al German Touring Car Challenge, conducând un BMW 320i. Acest titlu a fost acordat către BMW pentru a patra oara în istoria de noua ani a DTC.
ÃŽn 2004, mulţi alţi piloţi cunoscuţi au concurat în ETCC, inclusiv Alessandro Zanardi, Jörg şi Dirk Müller, conducând pentru echipa Schnitzer, britanicul Andy Priaulx şi campionul din 2002, Fabrizio Giovanardi. Toţi aceşti piloţi vor încerca să ducă mai departe impresionantul record de succese al BMW în cadrul curselor de maşini touring. Echipele naţionale BMW vor ţinti spre câştigarea titlurilor individuale cât şi spre încoronarea mărcii. Sportul motorizat BMW rămâne palpitant. Chiar şi după 75 de ani.
_______________________________________
I'm behind you...
|
|
